Chapter 43

 Foametea bkntuia greu kn yarq. 

 Cknd au isprqvit de mkncat grkul, pe care -l aduseserq din Egipt, Iacov a zis fiilor sqi: ,,Duceyi-vq iarqw, wi cumpqrayi-ne ceva merinde.`` 

 Iuda i -a rqspuns: ,,Omul acela ne -a spus curat: ,Sq nu-mi mai vedeyi faya, dacq fratele vostru nu va fi cu voi.` 

 Dacq vrei deci sq trimeyi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogork, wi-yi vom cumpqra merinde. 

 Dar dacq nu vrei sq -l trimeyi, nu ne vom pogork, cqci omul acela ne -a spus: ,,Sq nu-mi mai vedeyi faya, dacq fratele vostru nu va fi cu voi!`` 

 Israel a zis atunci: ,,Pentruce mi-ayi fqcut un astfel de rqu, wi ayi spus omului aceluia cq mai aveyi un frate?`` 

 Ei au rqspuns: ,,Omul acela ne -a kntrebat despre noi wi familia noastrq, wi a zis: ,Mai trqiewte tatql vostru? Mai aveyi vreun frate?` Wi noi am rqspuns la kntrebqrile acestea. Puteam noi sq wtim cq are sq zicq: ,Aduceyi pe fratele vostru?`` 

 Iuda a zis tatqlui squ Israel: ,Trimete copilul cu mine, ca sq ne sculqm wi sq plecqm, wi vom trqi wi nu vom muri, noi, tu wi copiii nowtri. 

 Rqspund eu pentru el; ai sq -l ceri knapoi din mkna mea. Dacq nu -l voi aduce knapoi la tine, wi dacq nu -l voi pune knaintea ta, vinovat sq fiu fayq de tine pentru totdeauna. 

 Cqci dacq n`am mai fi zqbovit, de douq ori ne-am fi kntors pknq acum.`` 

 Israel, tatql lor, le -a zis: ,,Fiindcq trebuie, faceyi awa. Luayi-vq kn saci ceva din cele mai bune roade ale yqrii, ca sq duceyi un dar omului aceluia, wi anume: puyin leac alinqtor, wi puyinq miere, mirodenii, smirnq, fisticuri wi migdale. 

 Luayi cu voi argint kndoit, wi duceyi knapoi argintul, pe care vi -l puseserq la gura sacilor: poate cq a fost o grewealq. 

 Luayi wi pe fratele vostru, sculayi-vq wi kntoarceyi-vq la omul acela. 

 Dumnezeul Cel Atotputernic sq vq facq sq cqpqtayi trecere knaintea omului aceluia, wi sq lase sq se kntoarcq kmpreunq cu voi pe celalt frate al vostru wi pe Beniamin! Iar eu, dacq trebuie sq fiu lipsit de copiii mei, lipsit sq fiu!`` 

 Au luat darul; au luat cu ei argint kndoit, precum wi pe Beniamin; s`au sculat, s`au pogorkt kn Egipt, wi s`au knfqyiwat knaintea lui Iosif. 

 Cum a vqzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului squ: ,,Bagq pe oamenii acewtia kn casq, taie vite wi gqtewte; cqci oamenii acewtia au sq mqnknce cu mine la ameazq.`` 

 Omul acela a fqcut ce -i poruncise Iosif, wi a dus pe oamenii aceia kn casa lui Iosif. 

 Ei s`au temut cknd au vqzut cq -i bagq kn casa lui Iosif, wi au zis: ,,Ne bagq knlquntru din pricina argintului pus kn sacii nowtri data trecutq; vor sq se nqpusteascq peste noi, ca sq ne ia robi, wi sq punq mkna pe mqgarii nowtri.`` 

 S`au apropiat de economul casei lui Iosif, wi au intrat kn vorbq cu el la uwa casei; 

 wi au zis: ,,Domnule, noi ne-am mai pogorkt odatq aici, ca sq cumpqrqm merinde. 

 Apoi, cknd am ajuns la locul unde trebuia sq rqmknem peste noapte, ne-am deschis sacii; wi iatqcq argintul fiecqruia era la gura sacului squ, argintul nostru, dupq greutatea lui: wi l-am adus knapoi cu noi. 

 Am adus wi alt argint, ca sq cumpqrqm merinde. Nu wtim cine a pus argintul kn sacii nowtri.`` 

 Economul a rqspuns: ,,Fiyi pe pace! Nu vq temeyi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatqlui vostru, v`a pus pe ascuns o comoarq kn saci. Argintul vostru a trecut prin mknile mele.`` Wi le -a adus wi pe Simeon. 

 Omul acesta i -a bqgat kn casa lui Iosif; le -a dat apq de wi-au spqlat picioarele; a dat wi nutrey mqgarilor lor. 

 Ei wi-au pregqtit darul pknq la venirea lui Iosif, la ameazq; cqci aflaserq cq au sq mqnknce la el. 

 Cknd a ajuns Iosif acasq, i-au dat darul, pe care i -l aduseserq, wi s`au aruncat cu faya la pqmknt knaintea lui. 

 El i -a kntrebat de sqnqtate; wi a zis: ,,Bqtrknul vostru tatq, de care ayi vorbit, este sqnqtos? Mai trqiewte?`` 

 Ei au rqspuns: ,,Robul tqu, tatql nostru, este sqnqtos; trqiewte kncq``. Wi s`au plecat wi s`au aruncat cu faya la pqmknt. 

 Iosif a ridicat ochii; wi, aruncknd o privire spre frate-squ Beniamin, fiul mamei sale, a zis: ,,Acesta este fratele vostru cel tknqr, despre care mi-ayi vorbit?`` Wi a adqugat: ,,Dumnezeu sq aibq milq de tine, fiule!`` 

 Iosif a isprqvit repede, cqci i se rupea inima pentru fratele squ, wi simyea nevoie sq plkngq; a intrat de grab kntr`o odaie, wi a plkns acolo. 

 Dupqce s`a spqlat pe fayq, a iewit din odaie; wi, silindu-se sq se stqpkneascq, a zis: ,,Aduceyi de mkncare!`` 

 Au adus de mkncare lui Iosif deoparte, wi frayilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mkncau cu el, le-au adus deasemenea mkncare de o parte; cqci Egiptenii nu puteau sq mqnknce cu Evreii, fiindcq lucrul acesta pentru ei este o urkciune. 

 Frayii lui Iosif s`au awezat la masq kn faya lui: dela kntkiul nqscut, dupq dreptul lui de kntki nqscut, wi pknq la cel mai tknqr, awezayi dupq vkrstq; wi se uitau unii la alyii cu mirare. 

 Iosif a pus sq le dea din bucatele cari erau knaintea lui; iar Beniamin a cqpqtat de cinci ori mai mult deckt ceilalyi. Wi au bqut, wi s`au veselit kmpreunq cu el.