| Chapter 17 |
1 | (O rugqciune a lui David.) Doamne, ascultq-mi pricina nevinovatq, ia aminte la strigqtele mele, pleacq urechea la rugqciunea mea, fqcutq cu buze neprefqcute!
|
2 | Sq se arate dreptatea mea knaintea Ta, wi sq priveascq ochii Tqi neprihqnirea mea!
|
3 | Dacq kmi vei cerca inima, dacq o vei cerceta noaptea, dacq mq vei kncerca, nu vei gqsi nimic: cqci ce-mi iese din gurq, aceea wi gkndesc.
|
4 | Ckt privewte legqturile cu oamenii, eu, dupq cuvkntul buzelor Tale, mq feresc de calea celor asupritori;
|
5 | pawii mei stau neclintiyi pe cqrqrile Tale, wi nu mi se clatinq picioarele.
|
6 | Strig cqtre Tine, cqci m`asculyi, Dumnezeule! Pleacq-Yi urechea spre mine, ascultq cuvkntul meu!
|
7 | Aratq-Yi bunqtatea Ta cea minunatq, Tu, care scapi pe cei ce cautq adqpost, wi -i izbqvewti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!
|
8 | Pqzewte-mq ca lumina ochiului, ocrotewte-mq, la umbra aripilor Tale,
|
9 | de cei rqi, cari mq prigonesc, de vrqjmawii mei de moarte, cari mq kmpresoarq.
|
10 | Ei kwi knchid inima, au cuvintele semeye kn gurq.
|
11 | Se yin de pawii mei, mq knconjoarq chiar, mq pkndesc ca sq mq trknteascq la pqmknt.
|
12 | Parcq ar fi un leu lacom dupq pradq, un pui de leu, care stq la pkndq kn culcuwul lui.
|
13 | Scoalq-te, Doamne, iewi knaintea vrqjmawului, doboarq -l! Izbqvewte-mq de cel rqu cu sabia Ta!
|
14 | Scapq-mq de oameni, cu mkna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari kwi au partea lor kn viaya aceasta, wi cqrora le umpli pkntecele cu bunqtqyile Tale. Copiii lor sknt sqtui wi prisosul lor kl lasq pruncilor lor.
|
15 | Dar eu, kn nevinovqyia mea, voi vedea Faya Ta: cum mq voi trezi, mq voi sqtura de chipul Tqu.
|